Semnalăm apariţia, în condiţii grafice excepţionale, a albumului ,,Palatul Episcopal. Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos”, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2014, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Prezentul album se doreştea fi o reliefare a eforturilor considerabile desfăşurate în anii 2012-2014, pentru restaurarea, cu fonduri europene, a fostului Palat Episcopal al Dunării de Jos, care, la iniţiativa ierarhului locului, a primit o nouă destinaţie, aceea de a adăposti în interiorul lui, un Muzeu al patrimoniului spiritual – liturgic, istoric, artistic şi cultural din această parte de ţară binecuvântată de Dumnezeu.
Albumul este precedat de o excelentă introducere istorică şi tematică care îl însoţeşte pe cititor în istoria bisericească şi culturală a creştinismului la Dunărea de Jos, în primul mileniu creştin, apoi în Evul Mediu, pentru ca ulterior să fie rezervată o atenţie specială, Palatului episcopal amintit, care a avut o istorie a lui particulară, măreaţă dar şi tulburătoare.
Construit în timpul şi la iniţiativa episcopului Dunării de Jos, Partenie Clinceni, în anii 1898-1901, Palatul episcopal a deţinut o funcţiune administrativă esenţială la nivel eparhial, până în anul 1963, când a fost confiscat în mod abuziv de autorităţile de stat comuniste, primind de atunci încolo, o altă destinaţie, aceea de Muzeu de artă modernă.
În anul 2004, fostul Palat episcopal a fost retrocedat Arhiepiscopiei Dunării de Jos, în timpul ministeriatului Ministrului Culturii, dl. Răzvan Theodorescu, după insistenţe şi diligenţe apreciabile ale Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian, adresate autorităţilor locale, judeţene şi guvernamentale, pe tot parcursul anilor 90.
Prezentul volum se doreşte a fi şi o omagiere a episcopului academician Melchisedec Ştefănescu, la împlinirea a 150 de ani (1864-2014) de la asumarea trudei sale de reorganizare a vieţii bisericeşti la Dunărea de Jos. Providenţialul Melchisedec, cu rol fundamental în gândirea conceptului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române autocefale în România modernă, a fost şi primul episcop al acestei eparhii înfiinţată prin Decretul domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 17 noiembrie 1864.
Introducerea istorică este continuată de prezentarea, în condiţii grafice de excepţie, a albumului despre noul Muzeu al Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.
Surprinde, în mod plăcut, alăturarea imaginilor documentare din anul 1901 ale diferitelor spaţii ale fostului palat episcopal cu imaginile aceloraşi spaţii, fotografiate şi reproduse dupălucrările de restaurare din anii 2012-2014.
Impresionează, de asemenea, imagistic, descrierea fotografică a etapelor lucrărilor de consolidare, restaurare şi modernizare a Palatului episcopal, care reliefează în mod direct, implicarea responsabilă şi nemijlocită a ierarhului locului, păstor de suflete, dar şi atent supraveghetor al vieţii cetăţii, alături de colectivul de arhitecţi, ingineri şi preoţi consilieri de resort, în coordonarea şi desfăşurarea întregului proiect arhitectural menţionat.
Mai multe pagini ale albumului sunt rezervate frescelor din interiorul capelei Palatului episcopal.
Un capitol separat îl constituie prezentarea expoziţiei de artă bisericească prin identificarea câtorva din cele peste 1000 de obiecte de patrimoniu (icoane, odoare liturgice, veşminte arhiereşti, acopereminte, epitafe, antimise, cărţi bisericeşti, mobilier bisericesc, etc.), expuse în interiorul fostului palat episcopal, care, potrivit lui Nicolae Iorga, sunt „singura bogăţie menită să ne bucure pe toţi, să ne unească în căutarea valorilor ziditoare de suflet şi să ne înveţe pe noi, mici ori mari, a cunoaşte, a preţui şi a iubi mai mult Biserica, patria şi poporul, fără de care nu ar fi existat aceste mărturii” (p. 109). În acelaşi context sunt prezentate şi atelierele de restaurare a icoanelor şi a cărţilor bisericeşti adăpostite în acelaşi Palat monumental, aparţinând azi, Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Realizarea ambiţiosului proiect, constituie, potrivit autorilor albumului menţionat, „împlinirea unei dreptăţi sacre şi o restituire necesară în viaţa bisericească şi culturală a zonei Dunării de Jos, cu implicaţii istorice, spirituale, pastoral-misionare, culturale şi patrimoniale. Astfel, istorica reşedinţă a ierarhilor Dunării de Jos devine un templu al credinţei, culturii, istoriei şi sufletului românesc din această parte de ţară, arătând rolul major al Eparhiei, ca o maică duhovnicească ce ştie să-şi iubească fiii şi să le dăruiască frumuseţe spre eternitate.” (p. 21).
La 27 noiembrie 2014, a avut loc inaugurarea oficială a Muzeului şi sfinţirea capelei din incinta Muzeului, în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Salutăm cu sentimente de bucurie intelectuală întregul demers editorial, care exprimă iniţiativa meritorie a Eparhiei Dunării de Jos de a da spaţiului cultural românesc, acest monument arhitectural măreţ cu valenţe istorice şi spirituale semnificative.
Pr. prof. univ. dr. Mihail-Simion Săsăujan,
Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul”, Bucureşti
FacebookContact